dedupamicrofon
real things happen off the recordafter 3 hours of sleep
So, it’s been so long since you said,
‘Well, I know what I want
And what I want is right here with you’
On the drive back here, I was worried over nothing.
On the drive back there, tears spilling over something
When I imagined you
Body next to another
Coloana vertebrala de jurnalist
Din ce in ce mai des ma lovesc de reprosuri aruncate jurnalistilor referitor la modul in care isi practica meseria. Multi critica din banca lor articole scrise la comanda mogulilor si sustin sus si tare ca mai degraba ar parasi corabia decat sa isi indoaie putin coloana si printre osanale sa scrie articolul respectiv. Majoritatea nu este insa formata din oameni de presa. Este evident mult mai comod sa iti dai cu parerea din pozitia de observator decat din cea de actor. Colega mea de la master s-a lansat intr-o astfel de argumentare aruncand cu noroi in toti jurnalistii care scriu cum nu i se pare ei ca ar trebui. Cei despre care crede ea ca ar face concesii. Si in discursul ei utopic ne explica faptul ca nu intelege cum ar putea accepta cineva sa scrie un lucru impus. E a mia oara cand ma lovesc de astfel de reactii. Nimanui nu ii convine sa ii stearga pantofii lui X sau lui Y si imi imaginez ca frustrarile cu care te confrunti ca jurnalist in cazuri de genul asta sunt uriase. Numai ca nu prea gasesti cale de mijloc. In viziunea ei idealista lucrurile sunt albe sau negre. Fie iti negociezi clauze speciale la angajare – yeah, right ! Cine poate impune asemenea conditii venit de pe bancile facultatii ? Fie te revolti si pleci daca esti obligat sa scrii ceva cu care nu esti de acord. Din nou – yeah,right ! Do that cand trebuie sa te gandesti la chirie, rata la masina si vacanta.
Subiectul este unul foarte delicat. Pana acum nu m-am lovit de asemenea situatii dar pot gestiona cazuri de genul asta prin tratative, evident:)
Colega mea este la masterul de comunicare politica. Imi pot da seama de pe acum cum vor arata campaniile de marketing politic pe care le va crea. Cu aplicabilitate zero in realitate.
Gripa-mi strica toate planurile
Luna de luna am adunat banuti in format caramida, tot mai multi si mai verzi. Pentru ca eu sunt strangatoare ca o furnica in musuroiul ei. Nici nu va inchipuiti cate lucruri aparent inutile gasiti la mine in casa, frumos aranjate dupa culoare, folosinta si mai ales aspect. Furnica nu are incredere in banci. Asa ca banii se tin la saltea . Fara depozite si mai ales fara credite mai mari sau mai mici.
Asa vine vorba ca sub salteaua pe care doarme in fiecare noapte, furnica a strans o mica rezerva valutara care aspira sa ajunga si ea mai devreme sau mai tarziu ca ruda ei mai indepartata, Rezerva BNR.
Scosi de la naftalina euroii sunt tocmai buni sa-si indeplineasca rolul pe care l-am atribuit pentru ei in viata mea. Sa-mi satisfaca nevoile turistice si culturale intr-un Berlin hibernal pe care sa-l strabat de la Gendarmenmarkt pana la Poarta Brandenburg cu oprire la Gradina Zoologica unde animalele sunt vesele si curate.
Nirvana atinsa doar la gandul unei asemenea calatorii presarata din plin cu wurstchen cumparati la colt de strada imi este smulsa insa cu accese de tuse seaca de gripa porcina care face ravagii prin lume, dar in special in planurile mele. Le rupe cu patos in bucatele mici, ca o sotie scrisoarea parfumata gasita in buzunarul sotului infidel. Le sfasie, le da cu capul de pereti si ma pune in fata realitatii crude si cu miros fetid de pulpite de pui uitate o noapte in cuptorul cu microunde.
Granitele se inchid una cate una iar perpectivele se arata din ce in ce mai sumbre. Trec frontiera dar sunt sanse sa imi blocheze accesul in Germania un granicer mic cu masca pe fata si privire rea. Ma pot intalni cu virusul pe strada. Si egoist ma va invada pana in cea mai ascunsa celula a plamanului stang, asigurandu-mi sederea fortata intr-un spital nemtesc. Sau poate alege sa se manifesteze mai tarziu in avion ca sa ma joc de-a Terminalul in rol de Catherine Zeta Jones.
Oricum as da-o nu-i a buna. In conditiile astea ramane dilema : imi mai cumpar sau nu bilete la Berlin ?
Muica, frig ii
“Temperatură de minus 11, 5 grade Celsius, la Joseni, în judeţul Harghita
MIERCUREA CIUC (MEDIAFAX) – Temperatura înregistrată, luni dimineaţă, la staţia meteo din Joseni, judeţul Harghita, a fost de minus 11,5 grade Celsius, fiind cea mai scăzută valoare semnalată într-o localitate, în acest sezon, transmite corespondentul MEDIAFAX.”
Din perspectiva asta cele 6 grade cu plus anuntate azi in Bucuresti par sa echivaleze cu un lenevit pe chez-long sub umbrela in Maldive.
Aceste randuri imi cresc dorinta pentru o bicicleta a mea, numai a mea
“Administraţia Străzilor, din subordinea municipalităţii, va investi 24,75 milioane de lei, echivalentul a 5,9 milioane de euro pentru a trasa 70 de kilometri de piste pentru biciclişti.
Potrivit unui anunţ publicat pe site-ul guvernamental de licitaţii, pistele vor fi marcate cu bandă performantă adezivă de culoare galbenă şi din termoplast alb, iar la intersecţia a 12 mari bulevarde vor fi montate semafoare. Pistele speciale pentru biciclişti vor fi amenajate pe Şoseaua Mihai Bravu, B-dul Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Calea Dorobanţilor, Calea 13 Septembrie, B-dul Ghencea, Strada Braşov, Drumul Taberei, Şoseaua Virtuţii, B-dul Timişoara şi Calea Crângaşi.” Din Gandul.
Ma intreb ce inseamna “banda adeziva performanta” si de ce naiba nu au pus din asta de la inceput. Stiu ca raspunsul corect este ca astfel au spalat bani, dar nu ma multumeste absolut deloc.
Ma fac lumanareasa
Criza ne trage tot mai in jos, euro isi ia avant spre tavan parca vrand sa dea dreptate celor mai pesimisti analisti care-l vedeau ajuns la 4,5 lei la sfarsitul anului. Il mai despart 2 lei de previziunea hulita, si ce mai iei cu 2 lei acum ?
Cum chiriile si ratele incep sa-mi scormoneasca de zor prin portofel nu-mi mai ramane decat sa imi caut inca un job. Am facut o analiza atenta si in sfarsit am decis. Ma fac lumanareasa.
Toata ziua nu faci altceva decat sa vinzi lumanari, sa cureti locul unde se aprind si eventual sa modelezi alte lumanari din ceara ramasa 
Mai un “Doamne ajuta!” mai un “Dumnezeu sa-l ierte” si ti-ai facut banutii. Nu va imaginati ca nu mai curge ceva pe langa salariu. Enoriasii ar da bani oricui sa stie ca le sunt iertate pacatele, iar inmormantarile sunt ca jackpot-ul la casino.
Asadar sunteti naivi daca va imaginati ca banii ar fi putini. Cum sa fie cand bugetul pentru lumanaresele din Bucuresti s-a ridicat in 2009 la 2 milioane de euro ? Repet, doar pentru Bucuresti.
Imi si imaginez cum imi iau liber de la radio pentru o Sambata a Mortilor, ca sa ma pregatesc sa vand lumanari pe banda rulanta.
Oare exista vreun curs de recalificare profesionala pentru lumanarese ?
On-line-ul si latura lui oculta
Tintuita acasa sub un munte de ghemotoace de servetele folosite, m-am preumblat pe net cu mai mult elan decat atunci cand sunt la birou si ma mai intrerup diverse breaking-news-uri.
Asa se face ca m-am lovit des (poate prea des ) de tot felul de initiative, sa le zicem asa, in on-line care fie te ajuta sa fii mai aproape de persoana decedata – vezi priveghi on-line – pana la sedinte de spiritism pe Twitter cu Michael Jackson si Shakespeare.
Imi imaginam impreuna cu lamaie si another cherry cum participa cineva la un priveghi on-line. Iti pui sacoul negru care acopera un tricou la fel de negru si pui web-cam-ul in asa fel incat sa nu ti se vada boxerii si papucii roz pufosi. Pe fundal pui ambianta de bocete si iti desenezi o lacrima in coltul ochiului.
ce ne facem insa cu decedatul ? Caci la un priveghi, fie el si on-line trebuie sa vezi persoana pe care o plangi ? Fixeaza cineva web-cam-ul la capul mortului sau mai da din cand in cand zoom catre fata celui plecat dintre noi ?
Penibil.
Cat priveste sedinta de spiritism, grabiti-va. Incepe vineri dimineata si cine stie cand mai aveti ocazia sa-l intrebati pe Shakespeare de ce atata zgomot pentru nimic. Sau pe MJ cu ce il incalzesc vanzarile, in crestere dupa moartea lui.
Reusita zilei
Un ratatouille gustos nevoie mare pe care l-am preparat cu manuta mea de bucatareasa amatoare.
De notat ca este prima tocanita pe care am reusit sa o duc la capat, cu mari eforturi.
Rezultatul m-a suprins si mi-a suprins prietenii anuntati telefonic cu privire la marea isprava.
Acum am prins avant. Sugestii ?
