Castrare pe model Berceni

Noiembrie 24, 2010

Sa spunem ca aveti un motanel dragut nevoie mare. Sa spunem ca nu va doriti sa va imputa casa si nici sa va apara cu odraslele feline la usa. Aveti o singura solutie. Trebuie sa il privati de cojones.

Asa se face ca am ajuns cu viitorul ex-motan la un cabinet veterinar din minunatul cartier Berceni, de n-as mai sta in el!

Cu miorlaiturile aferente, Alex a fost supus la cea mai oribila experienta a vietii. Caracter puternic, nu s-a dat batut de prima anestezie, nici de a doua si nici macar de a treia.

Motaind a fost crucificat pe masa de operatie. Labele imobilizate cu tifon alb i se intindeau in cele patru zari. Impreuna am suferit – el trauma vietii lui, eu socul vietii mele.

„Stiti cum se epileaza motanul ?” a intrebat doctorita, diafan. Orice om normal s-ar fi gandit, ca si mine, la o lama.

Wrong. Epilarea zonei vizate se face in Berceni cu un instrument in carne si oase. Mana. Cucoana s-a pus pe jumulit. Eu am ramas stupefiata. Pisica deja nu mai simtea nimic.

De mentionat ca nu a costat 5 lei operatia, ci putin peste 100. Ca sa nu insinuati ca as fi dus pisica la un muncitor de la abator, aflat in pauza lui de masa.

La restul operatiei nu am asistat.  Aveti grija unde duceti pisica la castrat! Evitati Berceniul!

Maradona, tac-tu e-acasa ?

Februarie 1, 2010

Nu mi-am dat seama peste ce mina de aur am dat cand m-am mutat la Piata Sudului. Unde mai gasesti Pisica Ce se Plimba Singura cu Liftul, laolalta cu Baba Nebuna cu Caine Paranoic – care se plimba si el cu liftul ? Pe langa ei vecini care mai de care si iata acum noua aparitie pe numele ei lui, Maradona.

In za hood la intretinere casiera se certa cu o „cucoanafostafetitadecarter” acuzand-o ca nu a declarat toate persoanele la intretinere. De unde a aflat ? De la fiu-sau. Cum ? Simplu. L-a intrebat „Maradona, tac-tu e-acasa?”.

Si Maradona i-a zis. Bun baiatu’ asta si sincer pe deasupra, asa ceva mai rar. Adica un Maradona sincer, ma gandesc :))

In alta ordine de idei azi a fost ziua platilor ocazie cu care am intalnit si romani fericiti ca stau la coada. Nu stateau in sir indian ca sa primeasca bani ci ca sa ii dea la Enel-ul mare de pe Iancu de Hunedoara. Acolo ajungi cand ai uitat sa platesti curentul cateva luni consecutiv si ti-l taie sau cand nu ti-l taie dar esti somat. A treia varianta care te aduce aici este pierderea facturii de curent.

Te-ai astepta ca la ora 14 sa nu fie aglomerat, dar locul geme de lume. Coada merge in ritm alert, chiar prea alert pentru o institutie de stat. Pentru prima data constat cu surprindere ca functionarii de la ghiseu nu sunt costumate in outfit-urile lor preferate de scorpii cu ten scofalcit in lipsa de o crema ca lumea.

Total nepregatita pentru scenariul de fata am observat cu surprindere ca oamenii de la coada dadeau semne de nervozitate de la batut darabana cu unghiile pe tejghea pana la impinsul brusc al usii insotit de o pufnitura cu stropi, pe nas.

Rolurile se schimbasera si comportamentul celor de la coada nu era deloc motivat. Sunt satula pana peste cap de atitudinea superioara abordata de functionarii publici, dar cei de aici chiar merita felicitari. Nu s-au enervat nici  cand o cucoana nebuna ce imprastia iz de urina in toata incaperea a inceput sa faca scandal sustinand ca a platit nu stiu ce facturi pentru ca ulterior sa ne acuze ca am jefuit-o. nice ! 🙂