Mere rosii

Se da o gradina superba cu tonalitati de pian imprastiate in aerul linistit. Se ia un motan  smotocit si se plimba de pe acoperisul garajului pana la sarma pe care stau 5 turturele guralive. Se urmareste motanul temerar care, manat de instincte de vanator satul, incearca un exercitiu de echilibristica doar-doar ajunge la zburatoare.

Se pandeste cu atentie de la balcon motanul care se lasa pagubas. Si se compatimeste, cu un zambet in coltul gurii.

Se inspira profund pe  fundal de cer linistit si timp impartit in fixuri si jumatati de ora. Se da drumul la un suvoi de cuvinte timp de 10 minute. In timpul asta se admite ca e perfect contextul. Se priveste insa cu jind la merele rosii, usor trecute de prima tinerete.  Ele stau impasibile si pictate acolo pe cer,  parca prinse cu bolduri de crengile inaltate din gradina alaturata.

Se transforma in praf de stele

Nu sunt femeia din reclame

Reclamele imi saboteaza viata. Au creat o imagine care contrasteaza deseori pana si cu esenta femeii din ziua de azi.

Uitati-va in autobuz langa voi. Doamna cufundata in lectura, asezata pe scaunul din fata, pare genul de persoana care se extaziaza cand vede picatura de detergent care elimina radical grasimea de pe 5 farfurii ?

Nici prietena ei care lucreaza in front-office la banca nu pare deloc genul de femeie care sa intre in stari extatice cand ii sclipeste buda, dupa un session de curatenie.

Nu sunt nici Maia Morgenstern care, desi extraordinara actrita, joaca un rol execrabil facand ode cafelei cu gust indoielnic.

Reclamele sunt pline de fete care ridica gratios un piciorus cand isi saruta partenerii. Rulate atat de des, imaginile de genul asta intra in mentalul colectiv. Strict pe cazul asta mi-a atras atentia un coleg care se intreba azi de ce ridica fetele cate un piciorus cand se saruta. Noi l-am intrebat daca a vazut pe cineva, el a zis ca a vazut o reclama.

Nu sunt bomba sexy care face reclama la cauciucuri sau cine stie ce bormasina, nu sunt gospodina care face ochi mari la simplul miros al lotiunii de curatat si nici nu sunt prietena cu Maria. Cum n-o stiti ? Aia cu detergentul…

Si nu, n-am un tranzit lejer, oricat de mult iaurt as ingurgita. Stim, de la WOW ca doar Marius de la Akkcent e singurul care are un tranzit usor:)

Pot in schimb sa duc la capat doua proiecte incepute simultan. Pot sa iau atitudine si sa il pun pe barbatul din reclame sa faca el curat cu Mister Proper, in loc sa stea la bere cu el.

Pot sa scriu o carte, sa fac un film, sa cant diafan si sa cuceresc multimi cu talentu-mi oratoric. Pot sa schimb un bec si sa refuz ajutorul baiatului care-si da cu Axe, singura solutie prin care ar determina niste gagici sa-i acorde atentie.

Asadar, ma simt linistita in eventualitatea sosirii unei civilizatii extraterestre care cauta femei in functie de profilul creat din reclame.

Nu ma vor gasi. De fapt, nu ne vor gasi pentru ca femeia din reclame nu exista.

P.S cautam totusi raspuns la intrebarea colegului meu. De ce ridica fetele cate un piciorus in timpul sarutului si ati vazut vreuna facand gestul asta ?

Ma extind scriitoriceste

Parca vad ca ajung sa scriu la toata fabrica lui Orlando 🙂 Activez cu spor pe Dietetik, scriu cate un articol de geniu pe Hotcity si acum, hop si pe MondenInfo, unde am facut o recenzie la Nouvelle Vague.

Tare mi-s mandra si vroiam sa va aduc asta la cunostinta:D.

Apropos, avem niste concursuri bune pe Dietetik. Unul pentru cine vrea par drept si lucios cum are frate-miu:) O placa de par  de la Philips e premiul. Celalalt pentru cine se preteaza la smotru ecologic, niste detergenti eco.

Enjoy!

Lumea vazuta de Ion B a luat Emmy

Se pare ca daca o cunosti pe Angelina Jolie, calea spre glorie ti-e pavata cu aur si colaje, atat pentru tine, creator, in persoana lui Ion B, cat si pentru tine, regizor.

Lumea vazuta de Ion B a luat Emmy. Documentarul HBO, singurul film european care a participat la Emmy, afost premiat la categoria „Arts Programming”.

Felicitationes! Inca suntem pe val in cinematografia romaneasca. Inca o dovada in plus ca se poate si fara Sergiu Nicolaescu si fara multe referiri la comunism.

Daca nu ati vazut filmul, faceti un efort. Merita sa vezi cum, pana la urma, esenta unui om, daca exista, transcede si mizeria vietii de cersetor.

 

 

 

Ada Milea la RFI

E foarte misto sa lucrezi in media. In primul rand pentru ca te distrezi la stirile care se deruleaza pe flux. Am un exemplu la cald si vreau sa imi spuneti voi daca ar trebui sa il bag in titluri, sa il fac breaking news sau sa rad pe sub birou.

Voila :

Trăsura cu care este transportat sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Gheorghiţă Mararu, împuşcat duminică într-o cafenea din Piatra Neamţ, este trasă de patru oameni, după ce caii care fuseseră înhămaţi la caleaşcă s-au speriat, iar unul dintre ei a rupt un ham.

De interes general, zic. Explicatia mea e ca au tras la Soric sau la Toba. Caii. 😀

Trecand peste stirea de efect, tin sa va anunt, cu surle si trambite ca maine, adica vineri, la RFI, vine Ada MIlea. O puteti auzi de la 12 jumate on-line aici.

Pana atunci :

 

Time management

 

problema mea legata de time management a revenit…come to think of it, it was never gone…anyway, back to our flock of sheep.

tot cautand solutii pentru a renunta la propriul meu sistem de masuri, care nepotrivindu-se cu cel universal duce in primul rand la mari intarzieri si la dureroase gauri uriase in buget am apelat la ultima solutie. Google it! zis si facut dar ce gasesc….

destinul imi e potrivic, it’s not a good timing for an aries to start managing it’s time…
am luat totusi o decizie, un fel de positive thinking…every time I’ll realise that I’m running late, I’ll look at this clok to see the time…so, what time it is? are you in schedule?

Just one look and the crisis is over – Whatever..

Smells like spring

Bacania Veche

Am fost in vizita la Bacania Veche si de atunci salivez in permanenta. Gandul la pestele afumat in brad declanseaza plescaituri zgomotoase atenuate doar de bolta palatina. Privirea trecuta peste sticlute colorate cu uleiuri aromate,  imi face cilii si bastonasele din retina sa topaie de bucurie intr-un dans ritualic.

Daca bunica ar avea o camara, asa ar arata. Pana atunci, Bacania a fost pusa pe picioare de Marius Tudosiei. Am vorbit cu el despre cum cresc lucrurile facute din pasiune. Interviul e pe Dietetik.

Paunescu si drafturile de presa

S-a tot vorbit zilele astea despre drafturile pe care le-a pregatit mass-media pentru moartea lui Paunescu. Am vazut reprosuri si am vazut disculpari carora nu le-am vazut sensul.

Lucrez in presa si stiu ce spun cand zic ca cine s-a batut cu pumnii in piept ca nu a facut draftul cu cine a fost Paunescu, e mare ipocrit. Toti l-au avut. Toti l-am avut.

Nu e vorba aici de cinism, nici de previziuni fataliste de mama Omida. E o chestie pur pragmatica. Este vorba aici de  televiziuni/radiouri/ziare care trebui sa isi informeze cititorii cu promptitudine si precizie.

Nu consider ca se intrece o limita umana. Pentru cei „anfroasati” mai am inside information.  In marile agentii si redactii exista un „necrologist” al carui unic job este sa pregateasca din vreme documentatie pentru cei care ar putea sa moara. Exista asa ceva deja pentru Obama, Thatcher sau Papa Benedict al 16-lea. La fel exista pentru  presedintii si scriitorii importanti.

Scopul este unul singur : sa livrezi ceva verificat, sa nu dai dume – exemplul care imi vine in minte e reporterul de la Realitatea care a tot vorbit despre „actorul Paunescu” vreo 2 zile in corespondentele de la spital.

Consider ca onorezi mai mult o personalitate daca ii faci un necrolog bine documentat, decat sa ii atribui chestii pe care nu le-a facut.

Pareri ?

 

Istoria benzii desenate romanesti

Believe it or not, avem si noi o istorie cand vine vorba de benzi desenate. Nu ne comparam cu belgienii si al lor Tin-Tin dar le avem si noi pe ale noastre.

Remember Cutezatorii ?

 

Mi-a picat in mana Istoria benzii desenate romanesti si bine ca s-a intamplat asa pentru ca altfel nu aflam ca primele aparitii au fost in 1891, deci avem o scoala de banda desenata de mai bine de o suta de ani.

Ma intreb, retoric evident, de ce nu pune nimeni accent pe chestii de genul asta ? Sarim toti cand e vorba de critici dar la capitolul laude, mi se pare ca le rezervam pentru propria persoana.

 

Rasfoind ditai almanahul am vazut cum a evoluat banda desenata din trecut pana acum. M-a amuzat banda asta de inceput, un fel de precursor al lui Simon’s Cat – varianta romaneasca.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acum nume ca Pisica Patrata – cel care de altfel a avut ideea de a face albumul- se alatura celor care creeaza banda desenata. In Romania insa, editorii nu dau doi bani pe albume care sunt cult in spatiul franco-german.

Sa nu ne mai plangem ca nu avem specialisti daca nu ii incurajam sa exceleze intr-un domeniu in care sunt profesionisti.

P.S mie imi placeau benzile desenate cu Mihaela dar si cele cu Pif si Hercule. Impartasim placeri comune ?