Un sfert de veac fara singuratate

Noiembrie 15, 2010


Am primit o leapsa de la Maldita cea solidar-matinala. Ma intreaba cum a fost viata mea pana acum. Etapizat.

Tin sa anunt ca ma bucur ca am doar 25 de ani, ca scriu mult mai putin decat celelalte lepshuite:) Sa incepem deci :

Prima amintire o am de la un an sau doi cand ma tineam de barele reci de lemn ale patutului in asteptarea biberonului, care nu mai venea domne’ !

La doi ani am inceput sa umblu in patru labe pe sub scaune si sa-mi cladesc o lume intreaga sub masa din sufragerie. Acolo era universul meu in care decapitam papusi si ma jucam cu masinute.

La 5 ani am iesit prima data singura in fata blocului si am inceput seria de julituri in genunchi, tavalit pe jos si jucat sotron toata ziua.

La scoala am intrat la 6 ani si-un pic, pentru ca Tataie ma invatase deja sa citesc. Nu e deloc extraordinar. Invatatoarea ma lasa sa le citesc celorlati copii cand iesea intr-o pauza de tigara si am ajuns sa ma plictisesc rapid de bastonase si cerculete.

La 10 ani picam la clasa speciala de franceza, limba care nu a ajuns sa-mi placa decat mult mai tarziu, in adolescenta.  Eram stralucita la romana si praf la mate.

S-a schimbat asta peste 4 ani. Tot atunci am aflat ca am un frate. L-am cunoscut si l-am placut. Tot la 14 ani intram la un liceu bilingv de italiana si ajungeam din primul an la olimpiada.

La 15 ani ieseam pentru prima data din tara si aflam ce gust are Cherry Cola. Ma plimbam prin Italia si Viena si ma intorceam acasa cu revelatia unei altfel de vieti.

A urmat perioada mea de concerte Iris si excursii la munte si la mare.

La 18 ani am luat bac-ul si m-am gandit ca mi-ar placea sa ma plateasca cineva pentru cum gandesc. Asa ca am ales jurnalismul, locul unde mi-am intalnit cele mai bune prietene, Ana si Ramona. La 20 de ani invatam butoane la RFI in timp ce imi asiguram banii de buzunar facand check-in la Tarom.

Am avut multe de invatat. La 21 de ani viata a luat o turnura neasteptata si am ales o cale  pe care o strabat acum. Fara regrete. ( Regreteee, eu nu am regreeteee).

Tot la 21 de ani bateam cu pumnul in masa si ma angajam la RFI, unde sunt si acum. Faina treaba!

La 22 m-a lovit marea dragoste. Tot la 22 am plecat de la mama de acasa si acum ne intelegem mult mai bine.

La 24 de ani a murit tataie, singura influenta masculina din viata mea. Tot la 24 am inceput sa ma imprietenesc cu oameni faini si am inceput sa am mai multa activitate in on-line. De atunci lucrez si la Dietetik.ro.

La 25 am ajuns la varsta la care mama ma nastea. Nu ma bat inca astfel de ganduri, nici macar copiii nu-mi trezesc mare interes.

In schimb ma uit cu frustrare ca trebuie sa completez deja la a treia optiune formularele cu privire la grupa de varsta 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: