Frustrarea ORL-istului

Septembrie 30, 2010


Cu limba grea si anesteziata  in mana lui acoperita de mici fire de par, ma uit cu ochi aproape exoftalmici la doctorul care imi indeasa fasii de tifon stropite din belsug cu Olynth. Lacrimile isi fac loc instantaneu printre genele proaspat rimelate, noroc ca era waterproof.

Am venit cu o simpla durere de gat si ORL-istul e fascinat de deviatia mea de sept. Asta in timp ce ma trage de limba, obligandu-ma sa scot vocale strangulate.

Ati facut asta vreodata cu 2 tifoane imbibate in Olynth usturator si indesate bine in nari ? Sper ca da pentru ca am nevoie de empatie.

Ati observat cum medicii care au anumite specializari sunt parca mai frustrati decat altii ? Nu vorbesc aici despre chirurgi sau psihiatrii. Cred ca nimeni nu ar vrea sa fie in papucii lor albi vecini cu bisturiul si cu nebunii de pe salon.

Spre ORL-isti bat. Oto-Rino-Laringologii carora le ia un minut si 3 secunde pentru a-si insira titulatura. Ei bine, oamenii tin sa iti arate ca sunt la fel de experti pe oto cat sunt si pe rino. Sa nu mai vorbim de laringo.

Am plonjat direct intr-un astfel de puseu demonstrativ de 2 ori.  Pe cel recent tocmai l-ati savurat. Primul a avut loc tot anul asta.

In vara  ma lovise raguseala de nu mai eram capabila sa gavaresc pe post. ORL-ist-u’ de la clinica particulara mi-a palpat sanii spre stupoarea mea. „Cum de ce, domnisoara ? Va fac un examen mai amanuntit”, a fost raspunsul la intrebarea mea acida.  Probabil avea specializare si in oncologie.

Nu vezi ginecolog sa te controleze la plamani sau ortoped sa iti masoare dioptriile. Concluzia pe care o trag e numai una : ORL-istii sunt ca tocilarii care, scosi in fata tablei, turuie lectia desi au luat deja 10.

Frustrarea poate veni si din faptul ca par  intotdeauna lasati de o parte. Acum sincer, ati vazut vreun ORL-ist in House, Grey’s sau chiar ER ? Eu nu-mi amintesc.

Anunțuri

11 Responses to “Frustrarea ORL-istului”

  1. Monica Says:

    mie-mi plac orelistii, dar n-am cunoscut niciunul la Bucuresti. chestia aia de pe cap e cea mai cea! cand eram mica si vedeam des orelisti eram fascinata. credeam ca e cu bec. cand colo e doar un orificiu prin care lumina e concentrata pe buba.
    dar tu nu ai voie sa ragusesti,ei!

  2. pietricel Says:

    stiu ca nu am voie. contravine intelegerii contractuale:P anyway, eu am o aversiune fata de orl-isti de cand mi-a scos unul polipii in varianta comunista „anestezie locala/legata fedeles pe genunchii asistentei/ scos polipi cu forta”. singura bucurie a fost ca i-am cotonogit picioarele saracei asistente. aveam bocanci:D si acum apare asta care imi pipaie aaa plamanii. Bad, bad ORL guy!

  3. Monica Says:

    vai, chiar azi ne aminteam cu mama despre aceeasi placuta experienta. ea astepta cumva lateral, eu o vedeam, racneam ajutor! si, cruda de ea, nu voia sa ma salveze. aveam 3 ani dar amintirea asta mi-a ramas. se spune ca acum interventia se face cu laser?

  4. pietricel Says:

    3 ani ? HA! eu aveam 7 si am simtit din plin toate ustensilele invartosite pe gatul meu. Sa tinem un moment de reculegere pentru polipii nostri smulsi in mod barbar.

  5. Monica Says:

    instrumentul folosit parea o clanta!

    si pe urma te intrebi de ce sunt criminali printre noi cu asemenea traume:)

  6. pietricel Says:

    :))) cel folosit in cazul meu aducea cu un cleste de spart nuci. de aici si aversiunea spre spargatorii de nuci/polipi::))

  7. LiaLia Says:

    Ah, ce m-ai lovit cu postarea asta! Eu am dat de orl-ista mega implicată acu vreo 10 ani, la fel mi-a descoperit ea deviația de sept, m-a și operat, am suferit ca un câine, apoi și amigdalele care nu se mai scot, dragă! ci se cicatrizează un pic cu laser! De fapt, eu sufeream de umflat de mufă din cauze de alergii de primăvară, iar după minunatele ei intervenții am ajuns, după 2 ani, să mă operez cu complicații de amigdale, să-mi spargă și refacă nasul, care îmi căzuse la propriu și nu mai respiram nici cât să nu mor. În București există și orl-iști medici adevărați, dar ajungi tare greu la ei.

  8. pietricel Says:

    Vulpeo, povestile astea nu sunt de adormit copilul din mine:) Iooooi ! Si nenea ORL-istul de azi imi tot batea apropo-uri si ma intreba obsesiv daca sunt sigura ca respir bine. Chiar m-a amenintat cu perspectiva unor complicatii mai incolo, dar ce sa-i mai zic eu cu limba amortita si sinusurile paralizate de Olynth-ul turnat in ele?:)

  9. LiaLia Says:

    Să nu te superi că pun link la tine, e exact povestea spusă pe scurt mai sus. Ideea e că nu orice deviație de sept necesită interenție, dar în caz de Doamne ferește ceva pe ORL, chiar îl recomand cu căldură pe doctorul Zainea, deși are programări cu lunile. Dar îți doresc să nu fie nevoie 🙂 Oricum, până la operații, lăsatul de fumat, vizite mai dese pe la munte la aer curat fac minuni!

  10. pietricel Says:

    :)) mi casa es su casa ! ce chestie, Zainea il cheama pe unchi-miu:) mersi!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: