Septembrie 2, 2010


tristetea se sparge in valuri si-si picura tonalitatile de gri peste umbrela mea ravasita.  nu au mai ramas decat spitele umbrelei indoite in suflul haotic.

corpul imi ramane carcasa de metal. bate, hai , bate in ea!  nu vei auzi decat un ecou infundat a ceea ce am fost candva.

Anunțuri

One Response to “”

  1. nexus Says:

    Acum ca ti-a trecut euforia de joi (adica „a sucombat si capra vecinului”) pot sa dorm linistit. :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: