Bataia NU e rupta din Rai

August 17, 2010


Aproape fiecare dintre noi si-a luat-o la un moment dat in copilarie de la parinti, bunici sau rude. Pentru diverse motive care variau de la o nota proasta la scoala pana la tavalit pe jos in mijlocul magazinului pentru jucaria pe care oricum nu o primeam.

Cureaua care atarna in sifonier, talpa grea a papucului sau usturimea palmei erau instrumente eficiente de amenintare la vederea carora ma cuminteam instantaneu. Ai mei nu m-au batut des, insa cand au facut-o nu au reusit decat sa ma revolte si mai tare.

Bataia NU e rupta din Rai desi multi inca mai continua sa creada asta.  Cam prea multi. 70 la suta dintre parintii romani inca isi bat copiii. 70 la suta dintre parintii romani inca nu au tras invataturi din pedepsele care le-au fost aplicate in copilaria lor.

Cel mai trist este faptul ca fie din lipsa de timp, rabdare sau chef, 70 la suta dintre parinti nu realizeaza ca le induc copiilor o matrita pe care, la randul lor, o vor folosi.

Motivarea se face prin persuasiune, dialog si argumente.

Tu iti bati copilul ?

Anunțuri

5 Responses to “Bataia NU e rupta din Rai”

  1. felicia Says:

    Mama este unul dintre acei parinti care a avut convingerea (si subliniez…convingerea) ca pedeapsa, si in special cea corporala, este calauza mea de nadejde in aflarea drumul drept in viata. Motivatia ei privind bataile pe care mi le administra era in acest registru…”sa fac om din tine”.
    Cand privesc inapoi, chiar nu o pot condamna ca m-a batut pentru minciuni, pentru ca am lovit vreun copil, ori ca veneam in casa dupa lasarea intunericului. Asa erau timpurile, asa erau parintii atunci, asa erau copiii.
    Insa nu pot uita (si ma suspectez de neiertare), perioada aceea de la sfarsitul clasei a treia, de cand n-am mai fost premianta clasei, si pana prin clasa a saptea, cand ma batea pentru orice nota mai mica de 8, indiferent ca era la educatie-fizica sau la matematica. Nu au fost multe note sub 8, dar pentru fiecare dintre ele am incasat curele trase temeinic peste fundul gol, atatea cate considera ea ca merit, fara sa-mi auda vorbele, plansul, fara sa-mi poata citi in ochi frica, sau cel mai adesea…mahnirea.
    Si uite ca nu mi-am batut niciodata copiii, desi capatul rabdarii mele deseori a fost atins. Niciodata n-am putut sa ridic mana asupra lor, copiii mei sunt prietenii mei…

    • pietricel Says:

      Eu nu am cunoscut cureaua, doar palma si papucul. Din fericire destul de rar si atunci pentru ca ma tavaleam pe jos in magazin:D Anyway, consider ca nu in bataie sta solutie. Bataia nu naste decat razvratire.

  2. nexus Says:

    Orice metoda, indiferent ca e bazata pe rasplata sau pedeapsa, conteaza cum si cat e aplicata. Daca in mintea copilului nu este o „corelatie”, nu obtii nimic.
    Pe de alta parte, nici numai cu „vorba buna” nu poti merge mereu. Iar dorinta de a nu recurge la bataie, desi in unele momente este nevoie, poate avea urmari vizibile mult prea tarziu, cand nu mai poti face absolut nimic.
    E alegerea fiecaruia cum isi creste copilul, dar ar trebui luat in calcul si faptul ca bataia (strict cand e necesar) poate fi singura solutie desi te doare sufletul. Poti sa-ti usurezi tu sufletul pentru ca nu il bati si sa il nenorocesti pentru ca iese un „copilul junglei”.
    (Nu sunt de acord cu bataile pentru note sau alte tampenii efemere. Bataile, ca ultima solutie, ar trebui sa tina doar de aspectele legate de caracter, de ceea ce mai tarziu o sa faca „om”din copil.)

  3. gigix Says:

    bataia nu functioneaza niciodata. amenintarea cu bataia insa da.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: