Cronic
Iulie 27, 2010
Ai putea spune ca e implinita. Job bine platit, inteligenta ascutita ca o lama proaspat desfacuta din ambalaj, good looking fara false modestii. Si totusi ceva in ochii ei, umbra ce isi taraste incet conturul in spatele irisului – asta o da de gol.
E ca regina zapezii. Nu mai simte nimic. Zambeste ingaduitor, spune tot ce se cade, se comporta asa cum va asteptati dar, atat. E ca o cutie mare, cu funda verde, miros ametitor de parfum, care sub capacul urias ascunde exact ce nu va asteptati. Un nimic gigantic. Un nimic care odata eliberat se volatilizeaza ca si cum n-ar fi fost.
Poate sufera de plafonare cronica, susoteau oamenii pe la colturi. Poate doar asa e si oricum, pe cine intereseaza? gandeau cei mai multi.
Are nevoie de un singur impuls. Un soc de 2*220 care s-o scoata din plafonarea asta in care se afunda ca intr-o mlastina. Decorul este setat, evident, in spate. In spatele zambetului alb care ascunde smarcurile acaparante.
Iulie 28, 2010 at 8:48 am
good one!
August 1, 2010 at 5:04 pm
2*220 da tot 220 – tensiunea ramane aceeasi. 😛
P.S.: Dar macar este o femeie cu o cariera, ce mai conteaza ca toate „maretele realizari” i se par mici, infime, nesemnificative si (poate) considera ca nici una din ele nu e ceea ce isi dorea…
August 1, 2010 at 8:01 pm
acum vezi de ce copiam dupa tine la fizica intotdeauna ?:P