Cronic

Ai putea spune ca e implinita. Job bine platit, inteligenta ascutita ca o lama proaspat desfacuta din ambalaj, good looking fara false modestii. Si totusi ceva in ochii ei, umbra ce isi taraste incet conturul in spatele irisului  – asta o da de gol.

E ca regina zapezii. Nu mai simte nimic.  Zambeste ingaduitor, spune tot ce se cade, se comporta asa cum va asteptati dar, atat. E ca o cutie mare, cu funda verde, miros ametitor de parfum, care sub capacul urias ascunde exact ce nu va asteptati. Un nimic gigantic. Un nimic care odata eliberat se volatilizeaza ca si cum n-ar fi fost.

Poate sufera de plafonare cronica, susoteau oamenii pe la colturi. Poate doar asa e si oricum, pe cine intereseaza? gandeau cei mai multi.

Are nevoie de un singur impuls. Un soc de 2*220 care s-o scoata din plafonarea asta in care se afunda ca intr-o mlastina.  Decorul este setat, evident, in spate. In spatele zambetului alb care ascunde smarcurile acaparante.

Anunțuri