Seminte sparte la usa Comisiei Europene

E deseori dificil sa fii nationalist cand compatriotii cu care te nimeresti prin strainataturi te fac de rusine, de-ti vine sa te ingropi sub asfalt.

La inceputul lunii,la DG Regio la Bruxelles mare receptie mare cu invitati din toata Uniunea. Ferchezuiti, oamenii se pierdeau intr-o mare de costume in fata unei scene pe care se canta jazz.

Probabil pentru a iesi in evidenta un domn bine, se plimba printre invitati in puloverul sau galben scamosat etalandu-si zambetul de tip „trei dinti pauza, al patrulea de aur”.

Ghiciti in mai putin de trei secunde nationalitatea personajului si daca sunteti atat de perspicace poate imi explicati si cum functioneaza regulile atractiei intre romanii de peste granita care se intampla sa fie in aceeasi camera.

Auzind franturi de romana, omul si-a facut loc culegand din mers rulouri cu caviar de pe tavile ce se preumblau la discretie prin camera si s-a infiintat cu zambetu-i inconfundabil in fata noastra. „Un ONG-ist de la Vaslui” – ni s-a recomandat explodand de fericirea de a intalni altii ca el. Lingvistic vorbind. Sau nici macar asa.

Piesa de rezistenta a venit o data cu dorinta lui netarmuita de a ne uimi. Si a reusit, dupa ce a scos un pumn plin de seminte pe care si-a manifestat dorinta de a le hali pe loc. In mijlocul receptiei, cu scopul de a impresiona. Am reusit sa-l impiedicam.

Si-a regasit bucuria tarziu in noapte, scuipand extaziat cojile in fata vitrinelor in care fete, la fel de romance ca noi, isi vindeau trupul doritorilor de senzatii tari.

Din fericire, plata in seminte nu era acceptata.