Mere rosii

Se da o gradina superba cu tonalitati de pian imprastiate in aerul linistit. Se ia un motan  smotocit si se plimba de pe acoperisul garajului pana la sarma pe care stau 5 turturele guralive. Se urmareste motanul temerar care, manat de instincte de vanator satul, incearca un exercitiu de echilibristica doar-doar ajunge la zburatoare.

Se pandeste cu atentie de la balcon motanul care se lasa pagubas. Si se compatimeste, cu un zambet in coltul gurii.

Se inspira profund pe  fundal de cer linistit si timp impartit in fixuri si jumatati de ora. Se da drumul la un suvoi de cuvinte timp de 10 minute. In timpul asta se admite ca e perfect contextul. Se priveste insa cu jind la merele rosii, usor trecute de prima tinerete.  Ele stau impasibile si pictate acolo pe cer,  parca prinse cu bolduri de crengile inaltate din gradina alaturata.

Se transforma in praf de stele