Invazia mileurilor

Plicitisite de full-time job-ul care le-a obligat vreo 50 de ani sa isi petreaca viata prinse la mijloc intre pestele din sticla si vechiul televizor Olt, mileurile au decis sa se reinventeze. Isi fixasera the new year resolution de prin 2000, dar le-a trebuit vreo 9 ani pentru un come-back exact ca la carte.Asa ca au iesit in strada si au facut o revolutie. Revolutia portocalie a mileurilor a fost una de pomina. De fapt a fost o revolutie balaie, pentru ca vremea isi lasase fara mila urma asupra lor. Si-au frecat apretul ca sa faca zgomot, au agitat pancarte la fel de apretate si au pus de un brainstorming. Ce a iesit, se vede la tot pasul.

Cum cea mai buna strategie e atacul in forta au lasat la o parte orice tentativa de teasing si au atacat in forta. Asa ca intr-o buna dimineata, cand am decis sa imi plimb pentru o vreme si pe la nivelul sutelor de gambe care tropaie frenetic pe strada, mi-am dat seama ca reusisera sa se infiltreze peste tot.

Au renuntat chiar si la culoarea clasica si pentru mai mult efect imi capteaza acum privirea prin albastrul electric sau rozul in care li se desfata gaurelele. Perfectioniste din fire,  mileurile si-au adaptat forma  stilului urban afisandu-se lipsite de pudoare, cu o puzderie de gaurele mici.

Scopul este si unul practic deoarece in materialul parca perforat gaurelele se aliaza ca sa formeze o adevarata plasa de protectie impotriva prafului cotropitor.

Ei da, doamnelor si domnilor  mileurile s-au reinventat si acum se muleaza in forma de cizma de vara in jurul gambelor pe care le vad penduland la semafor, in fata vitrinelor, sau odihnindu-se pe o banca insorita in parc.

Pun pariu ca mileul pe care l-am vazut tronand lamentandu-se ca a fost asezat in cel mai kitchos mod, asa din poigne,  pe un LCD urias, si-ar dori sa isi petreaca si el viata calatorind hai-hui, purtat prin toate cotloanele. Pana atunci sufera, acoperind ecranul mastodont pe care ruleaza imagini cu suratele lui revolutionare.